Daca

Daca oamenii sunt la fel ca si tablourile?
Am invatat sa nu arunc nici o lucrare de-a mea...pentru ca in fiecare lucrare exista ceva frumos,o linie ,o valoratie...ceva ce e frumos si se apropie de perfectiune.
Si apoi,sunt lucrari pe care le privesc si nu ma plictisesc oricat le-as privi(desi gasesc cateva lucruri de care nu sunt in totalitate multumita).
Daca sunt oameni pe care ii privesti ore,zile,ani in sir si nu schitezi un semn de plictiseala si esti fericit ca poti sa-i privesti?
Ma gandesc ca s-ar putea sa nu vad frumosul("ceva-ul"ala bine din ei),in graba mea...pentru ca oamenii nu sunt creatiile mele si atunci este destul de greu sa-ti dai seama de "punctul ala care desemneaza perfectiunea".