...

Punctele astea... sunt acolo pentru ca imi trec prea multe idei prin cap si mi-e foarte greu sa fac ordine printre ele si atunci simt nevoia sa fragmentez lucrurile,ideile si in general totul ,apoi ma opresc.Nu merg mai departe, nu analizez ,iar daca o fac e fara sens.Si imi aduc aminte de ceva:"Renunti prea usor!"(asa mi-a spus o prietena).Da,are dreptate am renuntat la foarte multe lucruri si in special oameni.Nu stiu daca renuntarea e buna sau rea ,sau daca e acolo cand ai nevoie de ea,da stiu ca ea lasa o intrebare ingrozitoare"ce-ar fi fost daca ..." si ai nevoie de mult curaj sa te gandesti la raspunsuri ,pentru ca ar putea fi mai mult decat dureroase.
Azi , eu fac 18 ani dupa calendarul ala in care sunt 12 coloane editate stangaci in "Word"sau "Excelle",sau in care sunt puse poze ca sa-ti explice cum sta treaba cu lumea,anotimpurile si oamenii,de parca esti inschis intre patru pereti.Si tot duapa calendarele astea,in ultimele 12 coloane cred ca am trait mai mult decat am trait in pagini de coloane.
Calendarul meu,nu are coloane si nici zile scrise cu mai multa cerneala ,sau cu cerneala colorata .Are amintiri,trairi si vise scrise cu mana unui copil.Asa ca nu incerca sa cauti o zi in calendarul meu,nu o vei gasi.

Dupa ...Leonid Afremov

Nu este o reproducere foarte reusita(panza a fost cam mica...prin urmare nu prea am insistat pe detalii) da imi place foarte mult tehnica ...
p.s: cred ca am rezolvat si cu problema "comentariilor"...de una singura....puteti sa incercati si daca nu merge sa-mi spuneti

Life should be simple...it should be a scketch

Nu mai vreau griuri...doar alb...si poate un pic de negru.

Orasul poetilor

Din pacate nu am reusit sa o postez inainte sa merg la mare ,desi era terminata.

p.s: asa ca si informatie suplimentara...toate lucrarile sunt de vanzare (pentru cei interesati pretul e negociabil cam in jur de 150 de lei/lucrare ...depinde de lucrare , efortul depus si tehnica...ma puteti contacta pe mail roxana.ember@yahoo.com)
...lucrare in pastel pe carton special...dimensiuni aproximativ 48/34 neinramata

"..asa ca ...nu te mai uita la mine cu ochii astia goi ... si mai bine invata-ma sa adorm zambind...si iubeste-ma asa cum sunt"

Nud2

E in ulei pe panza...si terminat cam in 2 saptamani.Adevarul e ca imi place sa lucrez cu culori inchise si sa folosesc negru,iar pozele nu sunt foarte reusite din cauza luminii(si nici nu ma pricep eu foarte bine la facut poze)

Nud

Probabil ca e prima mea lucrare pre care am terminat-o in 2 zile... si tot prima care nu are ca motivatie durerea si dorinta de a fugii de ceva..sau cel putin nu mi-am dat eu seama

Homemade

"Canal la Maliuc"
...ulei pe panza...

O sa ma opresc din scris o perioada...sunt prea multe lucruri intr-un suflet de copil care nu stie de ce mananca ciocolata amaruie in ultima vreme...de ce canta cu voce tare... de ce rade in hohote ...de ce e atat de sincer...de ce asteapta sa fie fericit...de ce iubeste...de ce este iubit...de ce totusi el plange...de ce ii este frica...de ce creeaza .

Peisaj de toamna

Asta e a doua lucrare in culoare si da ..imi place cat de cat...(fotografia e un pic stramba ).E in ulei si pe panza...am terminat-o destul de rapid si e si peisaj.

O sa le inramez pentru vernisaj...si da, am emotii.

Natura statica_1

Nu stiu cat de bine au iesit pozele...da cu siguranta tablourile o sa arate mai bine dupa ce le inramez(sper).

Asta e prima lucrare de-a mea in culoare si in acrilica(care nu prea imi place,da "o tolerez").E pe carton presat si e si o natura statica(nu prea imi plac naturile statice/ moarte).

Eh...asa-s inceputurile...timide.

Intr- o zi

Intr-o zi ... de iunie ... am invatat sa iubesc.Oricat de indiferenta am incercat sa fiu.
intr-o zi ... de noiembrie... am invatat ca doare si capoti sa fii ranit foarte usor.
Intr-o zi ... de martie ...am invatat ca exista o sansa infima de a fi frumoasa.Si ca pot rapi un zambet ...unui strain.
Intr-o zi... de septembrie... am invatat sa creez...am invatat sa respir,sa merg, sa traiesc din nou.
Intr-o zi ... de februarie ...am invatat sa plang cu adevarat.
Intr-o zi ...de iulie... am invatat sa fiu fericita,ca s-ar putea sa nu mai fie timp pentru asta.
Intr-o zi... de decembrie... am invatat sa pierd,ca apoi sa am ce cuceri .
Intr-o zi ...de octombrie...am invatat sa tac..intr-un fel tampit.
Intr-o zi ...de aprilie... am invatat ca singuratatea s-ar putea sa-ti fie singurul prieten fidel.
Azi...intr-o alta zi...am uitat tot ce am invatat.Si am sa ma izbesc din nou de peretii borcanului ,in dorinta mea de a invata despre abstractitati.Apoi,intr-o zi de vara,cuprinsa de o liniste terifianta,obosita si cu mainile reci,multumita de faptul ca mi-am reinvatat lectiile o sa vreau sa stau pentru cateva clipe.Dar peretii reci care ma sprijina,tocmai imi dau de inteles ca am uitat tot ce am invatat...

Inceputuri

Prima mea lucrare inramata...

Marti am fost sa o iau , si cred ca pentru o fractiune de secunda am fost pe deplin si irecuperabil fericita.Insa lucrul acesta nu m-a oprit sa plang aproximativ o jumatate de ora inainte sa adorm ...Nu a fost faptul ca lucrarea aceasta o dau unei persoane dragi mie(sper sa-i placa,oricum stiu ca-i plac nudurile),a fost mai mult faptul ca lucrarea a prins viata oarecum,si ca nu mai e o coala alba.Am fost surprinsa cat de repede am reusit sa termin lucrarea (in 3 zile),nu-mi e specific.
*Nu vreau sa fac vreodata gresala de a da o lucrare de-a mea cuiva caruia nu-i pasa...m-ar distruge si as simti ca cineva si-a batut joc de mine in ultimul hal.

Daca

Daca oamenii sunt la fel ca si tablourile?
Am invatat sa nu arunc nici o lucrare de-a mea...pentru ca in fiecare lucrare exista ceva frumos,o linie ,o valoratie...ceva ce e frumos si se apropie de perfectiune.
Si apoi,sunt lucrari pe care le privesc si nu ma plictisesc oricat le-as privi(desi gasesc cateva lucruri de care nu sunt in totalitate multumita).
Daca sunt oameni pe care ii privesti ore,zile,ani in sir si nu schitezi un semn de plictiseala si esti fericit ca poti sa-i privesti?
Ma gandesc ca s-ar putea sa nu vad frumosul("ceva-ul"ala bine din ei),in graba mea...pentru ca oamenii nu sunt creatiile mele si atunci este destul de greu sa-ti dai seama de "punctul ala care desemneaza perfectiunea".

"Expozitia mea de scoici cu vanzare pe sarut"

Ei bine...cu asta ma ocup eu cand simt ca ceva nu e bine in lumea asta,cand ma supar sau pur si simplu cand simt nevoia...migrez,ma izolez si pun semnul de carantina .

Pentru multi pictura,desenul inseamna relaxare si le identifica ca si cum ar fi o pasiune...pentru mine...sunt o nevoie permanenta...la fel ca si sprayul pentru astmatici.

Despre lucrari...imi place sa le numesc "scoici" pentru ca le-as vinde doar pe sarut... nu pe bani...dar cat timp bancile conduc lumea,nu prea ai ce sa-i faci.
Nu stiu daca sunt bune, sunt rele...prea putin conteaza...conteaza doar faptul ca m-au ajutat sa trec peste atatea ,ba chiar m-au ajutat sa inteleg si sa fac diferenta intre ce conteaza si ce este trecator.Sunt ca niste ferestre prin care intra lumina intr-o camera intunecata,sunt gaurile din capacul borcanului...
p.s:o sa fie in curand si felicitari...depinde cat de repede fac rost de materiale si cum am drum la Cluj...oricum o sa mai vorbesc despre pictura si desen...asa,doar ca sa nu plictisesc cu problemele mele in dragoste.

mail: roxana.ember@yahoo.com

Refugiu

Reproducere "Refugiu"(Vali Ciobanu)...Pe aceasta am terminat-o cu cateva zile in urma.Era pe sevalet de mai bine de o luna...recunosc lucrez foarte incet si dureaza pana termin o lucrare.

O sa mai postez rezultate,lucrari(nume de cod -"scoici") pe-aici...
p.s: mi-au ajuns "scoicile" cu detalii ...lucrate in pastel(...foarte greu de realizat detalii in pastel)

Nud cu draperie

Reproducere "Nud cu draperie"(Vali Ciobanu)...bine... un pic modificata ...a fost prima mea lucrare in pastel facuta acasa si terminata pe la sfarsitul lui 2008.A fost facuta fara studiu de anatomie...